FLORIAN PORCIUS

   Nãscut în 16 august 1816, Rodna, jud. Bistriţa-Nãsãud - mort la 30 mai 1906, Rodna.
           Începe sã înveţe la şcoala elementarã a bisericii rom.-cat. deschisã pentru copiii minerilor din Rodna, dupã care a frecventat şcoala normalã (norma) din Nãsãud între 1827-1831, iar primele clase gimnaziale la Cluj, apoi a trecut la cel din Blaj, absolvind cu calificativul de eminent, în 1838 a urmat cursul preparandial al lui loan Marian şi din l noiembrie 1839 a funcţionat învãţãtor comunal în Rodna.
           Din iniţiativã si pe cheltuialã proprie a mers în 1844-'45 la Viena pentru a studia la şcoala superioarã de pedagogie. Fiind pasionat, în paralel a studiat cursurile de botanicã, economie şi caligrafie de la Universitate. Este numit învãţãtor la şcoala trivialã din Zagra, apoi transferat la norma din Nãsãud. în 1848 a fãcut parte din deputaţiunea grãnicerilor la Viena. (în 1865 va face parte din altã delegaţie româneascã la Viena, alãturi de V. Nãscu). Dupã prigonirile din timpul revoluţiei ocupã posturi în administraţie, iar în 1861 a fost numit pretor pentru cercul Rodna, din 1862 jude la sedria generalã (tribunal) a Districtului autonom românesc al Nãsãudului, ca din 1867 sã fie vicecãpitan al acestuia pânã la desfiinţarea lui, în 1876; pensionându-se.
           Încã dupã întoarcerea de la studii din Viena se ocupase de botanicã, descoperind numeroase specii şi varietãţi noi de plante, colecţionând un valoros herbar cãruia în 1848 i s-a dat foc. şi-a alcãtuit altul, extizându-şi aria cercetãrii la tot teritoriul Transilvaniei, apoi la alte ţãri europene inclusiv România; o parte a pieselor aflâdu-se azi la institutele botanice din Cluj şi Bucureşti.
           Lucrãrile principale sunt: Enumeratio plantarum phaerogamicarum districtus quondam assodiensis, premiatã de "Astra" în 1880, şi Diagnosele plantelor fanerogame si criptogame, editatã de Academia Românã în 1893. Colaborarea lui cu specialişti şi institute specializate, cu reviste şi publicaţii din Europa, ca şi la Flora Dobrogei a profesorului Dimitrie Brândzã, i-a adus o vastã informaţie şi a dobândit o unanimã apreciere de învãţat. Academia Românã, sub preşedinţia lui Titu Maiorescu, la propunerea lui Dimitrie Brândzã, 1-a ales MEMBRU în şedinţa din 10 martie 1882.