NICOLAE BÃLAN: Nãscut în 14 aprilie 1882, Blãjenii de Sus, jud. Bistriţa-Nãsãud - mort în 6 august 1955, Sibiu; înmormântat la Sâmbãta, jud. Braşov.
De la şcoala primarã centralã (norma) din Nãsãud, a trecut la Gimaziul superior fundaţional, cum se numea acum liceul grãniceresc. Aici a fost elev între 1892 şi 1900, dobândind temeinicã învãţãturã si remarcându-se în cadrul Societãţii "Virtus Romana Rediviva", iar în iunie 1900 a susţinut examenul de absolvire cu calificativul "matura cu calcul bun", fiind îndrumat de comisie sã studieze teologia-filosofia, ceea ce va şi face în continuare. S-a înscris la Facultatea teologicã ortodoxã din Cernãuţi la care a studiat între 1900-1904; de atunci începuse sã scrie la presã şi devenise colaboratorul statornic o viaţã la "Telegraful Român" (cu siguranţã azi cel mai vechi ziar din ţarã), în anul urmãtor a fãcut studii de specialitate la Universitatea din Breslau (acum Wroclaw, Polonia), şi în 1905 a obţinut doctoratul la aceeaşi facultate cernãuţeanã.
Din acel an a fost numit profesor provizor la Seminarul teologic "Andreian" din Sibiu, si din 1909 a devenit profesor titular definitiv, activând neîntrerupt pânã în 1920. S-a remarcat ca un eminent cadru didactic predând cursuri fundamentale în pregãtirea confesionalã, ca dogmatica, apologetica, morala, între care şi unul de Istoria pedagogiei. Paralel s-a impus şi publicistul de talent, scriind mult şi la numeroase publicaţii de rit practicând o literaturã teologicã complexã, tipãrind cursuri si lucrãri de specialitate. în 1907 a întemiat "Revista Teologicã", iar în anul 1918 împreunã cu Ion Borşu si Silviu Dragomir au fondat "Gazeta Poporului".
De numele şi activitatea lui se mai leagã "Lumina Satelor", "Biblioteca Bunului Pãstor" s.a. Luptãtor activ pentru Unire, a suportat rigorile cenzurii, dar a perseverat, în 14 februarie 1920, cu unanimitate de voturi, a fost ales mitropolit al Bisericii Ortodoxe a Ardealului. Aceeaşi intensã activitate cultural-publicisticã a desfãşurat şi mai departe, iar bilanţul, la numai 58 de ani, îi era extrem de bogat. Numãrul scrierilor patronate, periodice plus volume, se ridicã la 100 titluri.
Studiile si articolele publicate între 1903-1940, ating incredibila cifrã de 952 titluri. A mai continuat încã 15 ani sã scrie si sã sporeascã lista lor, lucrând în acel timp şi pentru unirea bisericilor române, ortodoxã şi gr.-catolicã, fãcând chiar o ambiţie din acest scop; lovind în ultima. şi-a vãzut visul împlinit (1948), dar nu se ştie dacã şi mulţumirea în ceasul din urmã ştiindu-si confraţii în închisori23.
A fost ales MEMBRU DE ONOARE al Academiei Române în şedinţa din 10 iunie 1920 la propunerea lui loan Lupas.